Am ajuns sa scriu numai cand cineva imi da sa scriu. O leapsa de exemplu, ultimele trei postari constau in asa ceva. Nu e vorba de faptul ca nu am timp, am chiar indeajuns incat sa fac orice altceva: sa ma uit la tv, sa cant la chitara, sa messenger-esc.. dar sa scriu sau sa citesc nu am avut rabdare. M-am uitat mult la cer zilele astea. Norii prindeau viata. Erau cand un dragon, cand un motociclist..cand o broasca testoasa strivita de asfalt:)) Si ii priveam impreuna cu prietenii mei. Prietenii mei care pe cat de minunati mi se par intr-o zi , pe-atat de tare ma enerveaza in alta. Am crescut impreuna. Eram mici, nici macar sexul nu ne deosebea, nu eram nici macar baieti si fete, eram copii. Jucam fotbal de dimineata pana seara si ajungeam acasa cu picioarele vinete. Cadeam, ne ridicam si o luam de la capat. Acum s-au schimbat atat de mult lucrurile incat privind in urma nu ma mai recunosc, nu ii mai recunosc. Alaturi de ei am invatat ce e bine sau rau si ne-am format pe parcurs personalitatile. Candva o sa fim oameni mari si o sa ne salutam dand din cap, cum se saluta oamenii mari:)) si nu cred ca atunci cand o sa ne intalnim pe strada o sa zicem "ce faci ma?" si o sa avem job-urile noastre (claudiu vrea sa se faca marinar) si familiile noastre! Nu cred ca o sa mai luam la pas muntii si o sa cantam in varf "am doar 18 ani" pentru ca vom avea mult mai mult. Toate astea ma fac sa vreau sa traiesc clipa.
Va multumesc ma!:D
Si cado' o melodie frumoasa:D
Un comentariu:
Suntem prieteni tai...Una dintre cele mai frumoase melodii de la Vama Veche! :X
Copilarie! Asta vreau! Serios!
Trimiteți un comentariu