Inspiratia nu vine singura la tine trebuie sa o gasesti

O mare scriitoare, desi nu mai stiu care dintre ele, spunea ca atunci cand are ceava de spus scrie iar atunci cand nu are nimic de spus scrie despre situatia in care se afla. Eu uneori ma uimesc cu ideile mele geniale, ma leg de cate un cuvant, un obiect, un paianjen din coltul peretelui si incepeam sa dezvolt un cadru, o intamplare "ce-ar fi daca?". Dar pana ajung la calculator sau pana gasesc un pix in dezordinea care ma inconjoara uit, sau imi pierd sirul gandurilor. Incerc acum sa gasesc acel ceva de care sa ma leg: icoana, o crema, un telefon, o pereche de pantaloni si sub ei ceva verde. Wow, mister...! Ce ar putea fi acel ceva verde? Verdele imi aduce de primavara, de nou, de prospetime. Ar putea fi o omida? Ar putea fi un tricu versace pierdut la mine in odaie( n-am putut sa ma abtin)? Daca este un extraterestu din planeta Catalinus Rumanus Criticus? Mai mult suspans..mmm place (inghetata din frigiderul verde)! Hai sa dam pantalonii d acolo...eventual ii si punem la loc. HA HA HA HA! e caietul d botanica dintr-a cincea!!! Duamne si cat l-am mai cautat!! Of of mai mai!

~no name~

Nu stiu ce se intampla cu mine, insa de la un timp am devenit foarte sensibila. Stau si ma gandesc la abstractul care ne inconjoara:timpul, fiinta, nemarginirea. Mi-e greu sa ma pot concentra cand in urechi imi zbiara Guta de la vecinul de la parter si in acelasi timp mi-e greu sa nu percep vulgaritatea noastra prin simplul fapt ca veneram niste nomazi gegosi si hoti, si urati, si negri s.a.m.d. Citeam intr-o seara un pasaj din cartea "Viata, viata, legata cu ata" scrisa de marea doamna Ileana Vulpescu -in fata careia ma inclin cu tot respectul- in ritmuri vibrante si gretoase de manele sensibilizatoare. Nu am mai avut de mult timp rabdarea sa citesc sau sa vad un film bun sau in general sa fac ceva, care imi poate solicita atentia. Sunt atat de obosita si tot ce cer e sa fiu lasata sa dorm intr-o stare de amorteala, sa nu aud niciun zgomot, sa nu simt nicio miscare si apoi sa ma trezesc sa o iau de la capat. Am invatat la scoala de la stimata mea profesoara de limba si literatura romana dna Banu Mihaela o gramada de clisee ingramadite in capatana mea grea de somn pentru a le folosi in comentaea textelor la prima vedere si cred ca in acest context imi pot permite sa le folosesc referitor la romanul numit mai sus. Titlul este sugestiv, in stransa legatura cu continutul textului si reprezinta prima forma de contact a cititorului: subsemnata cu acesta. Mi-a dat mult de gandit expresivitatea acestor cuvinte. Ma vedeam pe mine invartindu-ma intr-un vartej de ape (ca acela cand se scurge apa din chiuveta) si incercam sa scap. Asa aseman eu trecerea mea prin viata, ca o lupta continua, atat cu mine insami cat si cu cei din jur.

Fericire (in rate doar cu buletinul:D)

A venit vara..finally! Cele trei luni in care oricat te-ar bate toata lumea la cap, tu stai si freci cu pila caramizi. Dorul de vacanta, de mare nu e ceva nou pentru mine dar faptul ca se apropie asa de repede ma incita, imi da furnicaturi pe sira spinarii. Si iar o sa ajung in Vama sa stau sa vad rasaritul printre zeci de nudisti fara inhibitii. De fapt cred ca tocmai asta imi place la aeasta statiune, si nu spun asta vrand sa par un obsedat de posterioare goale, ma refer la faptul ca eu, care toata viata m-am considerat o persoana ciudata, mai altfel de cat toata lumea, ma simt bine acolo alaturi de cei de teapa mea, pe care nimeni nu-i judeca, nimei nu zice ca au parul prea lung, sub limba. E locul meu de suflet si as vrea sa mai ajung inca 90 de ani, dupa calculele mele bine stabilite acolo. Well...I will be dreaming on and on. God save the queen!!! ;))

Inceput de drum

De curand am trait un moment trist. Mi-am dat seama de lumea in care traim. M-as duce pana la bazar sa-mi cumpar o curea D&G scris mare cu cristale (fake bineinteles) dar sunt prea ocupata sa filozofez asupra prostiei umane. Bineinteles ca mi-as etala noii mei Nike tot din bazar, of course dar ma gandec la cat de trist e faptul ca traim intr-o lume atat de snoaba, inculta si ignoranta si scriu ca sa imi inceteze oful asta al meu de om ganditor. Nu sunt un om perfect, de fapt mereu incerc sa imi gasesc defecte, de teama ca nu cumva sa le gaseasca altcineva inainte. E clar ca trebuie sa invat sa ma plac asa cum sunt. Cat de bine ar da la hi5 sa fiu o papusa blonda: 1.80; 90-60-90 si sa fiu fashion, vintage, trendy, cool, fresh, ce mai sa fiu o minunata brilianta, sa se mandreasca de mine cocalarii mei vecini.

La cat mai multe posturi!