Nu mai inteleg nimic..

Ne nastem ca sa murim... trec anii peste noi si de multe ori trec fara ca noi sa fi facut mare lucru. Suntem condamnati la existenta, existenta in care incercam sa atingem fericirea suprema. Imi place sa privesc oamenii, pe strada, la scoala, la coada la cabinetul medicului de familie. Oare ei sunt fericiti? Nu de putine ori aud povesti frumoase pe care as fi vrut si eu sa le traiesc care se termina cu "ce fericiti am fost odata". Viata...condamnare sau privilegiu? Ca de obicei ajung sa ma contrazic. O consider un privilegiu pentru cei care reusesc sa indeplineasca cu adevarat ceva, sa lase o amprenta pe aceasta planeta albastra si pe cei care sunt fericiti. Sunt multe lucruri pe care nu le inteleg insa inteleg ca toti suntem pe lume cu un scop, pentru ca nimic nu e la voia intamplarii. Suntem prizonierii destinului, inlatuiti sa ne nastem...si sa murim.http://www.trilulilu.ro/lastexit/d8403c427271ef